Ucide-mi sufletul prin sex

Niciun preludiu. Doar mă sărută şi se freacă de mine prin haine. N-am mai făcut niciodată sex, n-am făcut decât dragoste. Poate aşa se procedează.

De fapt… nici acum n-aş putea spune că e ceva ce fac, ci mai degrabă ceva ce mi se întâmplă.

Înainte să-l vreau, înainte să-l cer, înainte să fiu pregătită să-l primesc, s-a înfipt în mine.

Mă doare.

Nici măcar nu mă atinge, ci se sprijină în palme ca să-şi poată pastra echilibrul între genunchii mei ridicaţi. Nici să vreau n-aş putea să mă mişc. El se masturbează cu mine.

M-a dezbăcat doar cât îi era strict necesar, lăsându-mi şosetele în picioare şi chiar şi chiloţii pe mine, mulţumindu-se să-i dea la o parte. Face aceeaşi mişcare de dute-vino, rapid şi scurt, 2 centimetri înauntru, 2 centimetri afară…

Iar eu…Eu mă simt ca ultimul om de pe pământ. Închid ochii strâns, rugându-mă din tot sufletul ca atunci când îi deschid înapoi să văd orice altceva decât fundul lui mişcat iepureşte şi sânii mei bâţâindu-se pe acelaşi ritm.

Durează…o veşnicie.Îmi vine să ţip la el “Termină odată, ce naiba?!”

La final se înclină şi se trânteşte lângă mine. E frumos. Degeaba, ştiu, dar dacă ar fi fost gras şi păros l-aş fi dispreţuit şi mai tare, dacă-i posibil.

Oare de ce am tânjit atât după libertate pe vremea când cineva îmi iubea chiar şi umbra înainte să dispară? Cât de proastă am putut să fiu crezând că nu mi-am trăit viaţa şi că ar fi timpul să încep…

Nu aşa se trăieşte, aşa se moare câte puţin.

Unde-i el acum, să mă tragă la pieptul lui şi să-mi sărute obrajii ? Nu o să mai facă asta niciodată. Şi de ce ar face-o, acum că-s murdară de ruşine, murdară de altcineva…?

Oare mi-am pierdut pentru totdeauna sufletul, sau e doar încremenit de groază şi durere?

Am lipăit desculţă până la baie, în şosetele mele albe, acum murdare pe tălpi şi cu un fir de păr de-al lui lipit pe una dintre ele. Dezgustător. Eu eram dezgustătoare.

M-am spălat cu gel de duş de-al lui, de parcă nu mă uram destul şi fără să miros a umilinţă tot drumul spre casă.  Întotdeauna îmi iau haine curate după duş, altfel am impresia că m-am spălat degeaba. Acum n-am avut. Mi-am luat înapoi şosetele şi chiloţii încă umezi între picioare şi mi-am jurat să-i arunc de îndată ce ajung acasă. Să nu am nicio dovadă că am decăzut într-atât.

Îmi pare rău. Îmi pare rău că am alungat singura persoană care mă iubea cu adevărat, pentru a trăi experienţe ca asta.

Iartă-mă, dragul meu. Iartă-mă. Ştiu că dacă m-ai vedea acum nu ţi-ar veni să crezi că m-ai putut iubi cândva.